Arhivă lunară: noiembrie 2013

abuzuri

http://www.youtube.com/watch?v=fKmuUDQdcXc&feature=share E mişto clipul Taxi. E mişto şi campania women against violence. Personal, mi-ar fi plăcut să aud mult mai mult despre violenţa împotriva copiilor, că acolo sunt rădăcinile. Femeile abuzate de soţi sunt cel mai adesea fostele fetiţe abuzate de taţi. Sau chiar de mame, uneori. Un copil violentat permite abuzul mult mai uşor la maturitate. Fiindcă a crescut cu el. Fiindcă aia e normalitatea lui. Ştiu, pare inacceptabil. Ai zice că dacă tatăl te-a bătut de te-a uscat când erai mică, nu o să mai permiţi asta niciodată, nimănui. Că adultă fiind, o să cauţi bărbaţi care să facă exact inversul. Adevărul e că doar un foarte mic procent de femei care au suferit un abuz în copilărie reuşesc asta. Majoritatea zdrobitoare ajung statistici în violenţa conjugală. E un fel de codependenţă şi asta. Tatăl te loveşte, palma cade grea peste cap, îţi zdruncină creierii înăuntru. Tatăl tău, care te-a făcut şi care ar trebui să te iubească şi să aibă grijă de tine. Mama ta devine complice, atunci când nu pleacă de lângă el. Poate o bate şi pe ea. Poate doar pe tine. Tu eşti mic şi ştii că nu e bine, că nu aşa ar [...]

De | 2017-08-16T15:54:36+00:00 29 noiembrie, 2013|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , , |17 Comentarii

poupée russe

demistificarea asta. desulemenirea.  doare, ştii? sunt ca o păpuşă rusească. (sau era ruletă? sau poate montagne, totuna).  scot din mine, rând pe rând, păpuşile mai mici şi le examinez cu atenţie.  exact aşa mă simt. mă uit la ele ca şi cum nu ar fi eu. bucăţi de mine. ca şi cum ar fi de capul lor. cum au şi fost, fiecare, cândva. îmi vine să le dau palme. le scot, una câte una, una din alta. de alea mici mi-e drag şi grijă. le-aş ocroti, le-aş iubi. le-aş şterge lacrimile. nu pot să fac nimic. altora, le-aş da palme peste făţucile lor cu obrajori roz.  ăsta e rolul grafoterapiei, au zis şi psihologii: să accepţi că nu te poţi amesteca acolo. că nu poţi să faci nimic. te uiţi doar: teribil de jegoasă treabă. uite-o pe asta mică de tot. cât e de julită. cu ochii ei mari şi negri şi îndureraţi. dacă ar şti ce-o aşteaptă s-ar rostogoli încet, până pe marginea dulapului şi şi-ar da drumul de acolo pe duşumea. s-ar spage bucăţele mici, nu ar mai încăpea în interiorul alteia. s-ar rupe şirul - efectul fluture. astalaltă, mai mare. e plină de sînge. are maximum şaptişpe [...]

o slujbă ca oricare alta

  Soldaţii ăia explodaseră, pur şi simplu. Se făcuseră bucăţele, acolo în poligon la Cincu. De-ar fi fost primele bucăţi de oameni din viaţa mea. Dar nu erau. Ce aţi simţit când aţi aflat că fiul dvs s-a sinucis? Cum s-a întâmplat accidentul, a adormit la volan? Vecinul dumneavoastră a dat vreodată semne că ar fi violent, cum vă explicaţi că a ajuns să îşi ucidă soţia? Mai ales copiii. Copii bătuţi, copii ucişi, copii sinucişi. Erau cinci, bălai de tot, cel mai mic nu ştiu dacă avea doi ani. Îi spânzurase ta-su pe toţi de grindă, de la cel mai mic la cel mai mare şi apoi se atârnase şi el. Era prima mea zi de reporter la Pro, imaginile curgeau de la Târgu Mureş, eu priveam înmărmurită. Seara îi iei cu tine în pat. Te culci cu ei. Uneori te şi trezeşti. Sigur, spui, puteai să alegi altă meserie. Cândva credeai că o să ajungi poetă, scriitoare. Apoi te-ai trezit că aveai 21 de ani, erai studentă la Litere, mamă a unei fetiţe orfane şi văduvă şi trebuia să te întreţii, pe tine şi pe ea. Ai început să lucrezi la ziarul ăla. La pagina cititorului. Aveai un [...]

De | 2017-08-16T16:18:36+00:00 27 noiembrie, 2013|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |39 Comentarii

să fii femeie

Cînd eram mică aş fi vrut să fiu băiat. Ah, ziceam, e nedrept,  nedrept. Bărbaţii sunt deştepţi, scriu cărţi, inventează lucruri, conduc lumea, cercetează, vreau să fiu băiat, mama, de ce nu m-ai făcut băiat. O să mă duc la mănăstire, ziceam, o să mă închid într-o bibliotecă cu şoarecii, o să mă flagelez ca Eliade, voi citi cîţiva ani şi atît şi într-o zi voi fi deşteaptă ca un bărbat. Mă dezic de genul meu. M-am tuns cheală şi mi-am repudiat sînii şi formele. Mi-am dorit să fiu urîtă, ca oamenii să poată trece peste înveliş. Apoi, într-o zi, am înţeles ce înseamnă să fii femeie. Ia-o pe asta cu care o ardea za exhasbănd. Ne ştim de la grădi, eu cu duamna. Lasă că e urâţică şi ştearsă ca un cauciuc după o tură de drifting. Că şi dacă era frumoasă nu o ajuta. Modelul de femeie care vorbeşte mult şi prost şi strident. Şi îşi dă cu părerea despre tot. Şi spune inepţii. Şi nu poţi scăpa de ea. M-a sunat ăla şi mi-a zis că vrea să plece în concediu în Anglia să o ardă family cu copilul meu şi aia şi copilul ei. Nu i-am [...]

De | 2017-08-16T15:55:11+00:00 21 noiembrie, 2013|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |11 Comentarii