Arhivă lunară: octombrie 2013

Scrisoare către ţara mea

Îţi scriu cum i-aş scrie iubitului meu, căci relaţia cu ţara ta e o relaţie de iubire dar şi de alegere. Pentru că am ales până acum să rămîn cu tine, când alţii te-au părăsit şi au găsit alta mai bună. Şi mai cred că am ales să mă nasc aici şi nu în altă parte, pentru că noi două aveam un destin de dus împreună. Dar am ajuns într-un punct în care simt că relaţia noastră se destramă, ţara mea dragă. O aud cum horcăie, cum îşi dă duhul. Iar pe tine te detectez indiferentă, în timp ce eu lupt să o salvez. Lupt în stradă pentru tine, România mea, copiii mei luptă în stradă pentru tine, prietenii mei luptă în stradă pentru tine, iar tu te uiţi blazată la lupta noastră. Uneori, râzi de noi. Îmi spui, şi atunci când o faci capeţi vocea unor oameni din jurul meu, că locul meu, în particular şi al femeilor, în general, e la cratiţă. Că să fii în locul bărbatului meu, mi-ai arăta tu mie proteste. Că aşa educaţie le dau copiilor mei, care mi-au moştenit combinaţia cromozomială şi vor trăi într-o lume machistă. Păi, da. Aşa educaţie le dau fetelor [...]

De | 2017-08-16T16:20:26+00:00 17 octombrie, 2013|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |23 Comentarii

nu vreau nimic

nu vreau nimic de la oameni. m-am prea obişnuit să dau fără să cer. dacă mă întrebi ce vrei de la mine? nu o să ştiu ce să îţi răspund. întrebarea mă uimeşte. nu vreau nimic. vreau să mă laşi să îţi dăruiesc eu. să mă laşi să te iert. să te ajut, dacă pot. nu vreau parfumuri scumpe de ziua mea. întotdeauna mi le-am cumpărat singură. nu vreau să mergem la mall să îmi iei haine frumoase. bijuterii şi încălţări de designer. aş simţi că pe mine mă cumperi şi eu nu sunt de vînzare. nu vreau să îmi dai mie timpul tău. îţi dau eu din al meu, dar numai cît îţi trebuie, nu mai mult. nu vreau să îţi căpuşez existenţa şi nici să mă mut cu periuţa de dinţi în viaţa ta. nu vreau să îmi creşti copiii şi să le cumperi tampoane şi mărgele. nu vreau să îmi aduci salariul acasă şi nici să îmi explici ce faci cu banii tăi. nu vreau să renunţi la ieşirile cu băieţii sau la fotbal ca să stai cu mine. nu o să vin peste tine în crîşme ca să te chem acasă. bine, vreau să mă iubeşti. [...]

De | 2017-08-16T16:20:49+00:00 16 octombrie, 2013|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |62 Comentarii

te trezeşti urcînd

  urci cu cablul. sus, pilotul desfăşoară aripa. e albă, cu inserţii bleau. o panglică portocalie flutură încet- arată direcţia vîntului. nu îţi bate inima mai tare, deşi e prima oară. nu îţi tremură genunchii. o sinapsă se închide, ca o floare carnivoră. dedesubt, oraşul se întinde leneş. ar fi păcat, îţi zici. îţi zice şi el, pilotul, campion mondial. îţi montează chingile. în mîini ai două mănuşi albe, de snowboard, ambele de aceeaşi parte: stînga. mîna ta dreaptă arată ca şi cum ar fi fost sucită şi apoi lăsată aşa, invers, să îşi rîdă infirmitatea. e frig sus, ai nevoie de ele. te trezeşti alergînd. trebuie să fugi. să fugi tare, tare, şi mai tare. casca îţi apasă pe urechi, auzi totul estompat, de parcă ai avea urechile înfundate de vată. ţîc, simţi cum hamul se blochează, chingile îţi strîng pulpele, picioarele nu mai ating pămîntul. o pală de aer te ridică. eşti sus. zbori. aripa s-a înălţat, se înalţă. e linişte. poţi auzi erupţia de amine în creier. serotonină. dopamină. adrenalină. noradrenalină. le poţi auzi cum se aleargă prin tine. uşor, lebedele mele. le poţi auzi în liniştea din cer. atîta linişte numai la dumnezeu poate fi. şi [...]

De | 2017-08-16T16:21:04+00:00 14 octombrie, 2013|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , , |3 Comentarii

watch her disappear

ascultă versurile. pipăie fiecare cuvînt. să fi rămas doar poezie şi ar fi fost de-ajuns auzi-i rîsul de şampanie. vezi orhideele-lavandă care o îmbracă. şi simte aerul ud de sunet. priveşte-o dispărînd. alteori simt că aş putea să mă îmbrac în cuvinte. să nu port nimic altceva. să mă înfăşor în poeme lungi, în zilele tomnoase. în fraze seci în dimineţile reci, cînd primăvara nu mai vine. să îmi tatuez de-a lungul venelor de pe mîini versuri ca astea. vara să port hai-ku-uri scurte, să îmi lase dezvelite picioarele frumoase şi pline de nerv. să mă împodobesc cu ele, cuvinte-brăţări, cuvinte-colier care ţi se aşază gingaş pe gît, deasupra fosei suprasternale. cuvinte-agrafă, cuvinte care să atîrne cuminte din urechi. aş putea purta şi colaje, uneori, mai mult primăvara. să lipesc peste ele sunete şi imagini, mai ales alb-negru, imaginile, da, alb-negru. desigur, ar fi costumaţia de gală, pe care aş purta-o numai seara, atunci cînd aş ieşi în oraş.

De | 2017-08-16T16:21:19+00:00 10 octombrie, 2013|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , |3 Comentarii