Arhivă lunară: octombrie 2013

căsuţa celor trei fetiţe

căsuţa celor trei fetiţe e aseptică, aidoma unui salon de naşteri. miroase a levănţică, în căsuţă, şi vag de tot a rufe proaspăt spălate. dimineaţa aerul se umple de stropi infimi de parfum care plutesc aşa, din dormitor pînă la uşă şi apoi în lift, prin parcarea subterană. hepi, sharpeiul vecinului de la 11 îi adulmecă şi latră dement, de parcă i-ar certa. noaptea, fetiţele dorm iar trupurile li se aburesc de somn. cele mici, în cutiuţele lor de chibrituri de-o parte şi de alta a camerei verde-măr-verde. îşi agaţă uşor de tot fricile de braţele candelabrului-anti-frică-de-la-ikea, să nu se rupă şi să cadă în visele lor. în caz de cutremur, candelabrul e prevăzut cu un dispozitiv care împachetează rapid fricile şi le încuie. altfel, dimineaţa fetiţele le îmbracă la loc, peste pielea goală, ca să nu plece la şcoală nepregătite. numai cea mare doarme într-o cameră unde cresc lalele sidefii pe un perete vişiniu-vişină-putredă. doarme încolăcită, în poziţie fetală şi suspină. prin camera ei, printre lalele, se perindă, pe rînd, o ursoaică înfometată cu puii ei, un val uriaş, o pereche de aripi albe care ştiu să zboare, celelalte două fetiţe, din nou ursoaica, ursoaica, ursoaica, un set de [...]

De | 2017-08-16T15:58:02+00:00 27 octombrie, 2013|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , |8 Comentarii

dezorganizată fiind, şedinţe cu părinţi cutreieram

De când m-am trezit mamă, mă dau în vânt după şedinţele cu părinţii. La început, la grădi, la aia mare nu mă lua nimeni în seamă. Tu… a cui soră eşti?!, mă întreba educatoarea, cu o sprânceană ridicată a dispreţ, când mă afirmam şi eu. Mă enervam, mă băteam cu pumnul în piept că şi eu sunt părinte, am şi eu ceva de zis, că deşi par sora fie-mii, am făcut-o la câţiva ani după majorat şi sunt o mamă, tratează-mă ca pe o mamă. Eram minoritate, însă, între toate doamnele acelea, cu prestanţă  şi sacou. Deunăzi am avut şedinţa obligatorie de început de an şcolar. Cum ăleia mici i-au schimbat învăţătoarea, şedinţa era cu atât mai importantă, că trebuia să ne cunoaştem. Deşi mi-era aproape imposibil, am fugit de la serviciu, cu gândul că nu voi putea sta până la capăt. Am ajuns, alergată. Mereu mi-am zis că ar trebui să ţin seamă de evenimentele de genul să mă îmbrac şi eu ca o doamnă, dar nu ştiu cum nu îmi iese niciodată. Aşa că tot în shoes-i, vestă, tricou am descins, printre stimabilele şi elegantele doamne. Pentru început ne împarte nişte chestionare. pesemne să cunoască mai bine copilul, [...]

nimic de afişat

ideea de sms cuvântează? şi dacă da, cu ce vorbe? uneori sunt proastă. da’ nu oricum. ci proastă ca noaptea. simt aşa vorbele pe buricele degetelor, mă mănâncă şi totuşi când le tastez ceea ce iese nu exprimă ceea ce vreau. eu numesc asta prostie. altădată sunt doar redundantă. la dracu, cuvintele sunt aceleaşi pentru acelaşi gen de trăire. iar dacă trăirea e specială, ai belit-o, tre să te documentezi o săptămână ca să găseşti fix vorba care să surprindă nuanţa, asta dacă ai noroc. fiindcă mie îmi pasă de vorbe. şi de nuanţe. de mult mai puţine ori reuşesc. atunci sunt fericită. m-am gândit să brevetez ideea de mesaj gol. mesajul de umplut cu orice vrei tu, iubitul meu /iubita mea. cu orice ştii tu că aş putea simţi eu. cand sună telefonul a mesaj, deschizi si îţi apare: nimic de afişat. cum sună: nimic de afişat.mai inteligent decât orice semn, orice foc pe deal, orice vorbă pe care au mai spus-o milioane înaintea ta. nimic de afişat. nimic care să poată încăpea în vorbele din masa vocabularului, adică. ceva atât de intens încât nu poate fi exprimat în cele 140 de caractere ale unui short message. ceva ce [...]

De | 2017-08-16T15:58:29+00:00 23 octombrie, 2013|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |5 Comentarii

ceci n’est pas une leçon

cei care împroaşcă cu veninul cel mai letal au nevoie de îmbraţişarea cea mai caldă. de dragostea cea mai mare. de compasiunea şi înţelegerea celui scuipat. în spatele fiecărui gest urât e multă durere, frustrare, invidie, complexe, iar reacţia duce la şi mai mult venin, la şi mai multă răutate. un cerc vicios, nesfârşit, de energii rele. să întorci celălalt obraz  înseamnă să nu întorci răul făcut, să nu îl perpetuezi. să-l opreşti la tine. iubeşte-ţi duşmanul, asemenea. întoarce un zâmbet haterului tău. o să-l descumpăneşti, căci nu se aşteaptă. învaţă-l lecţia iertării şi a umilinţei. la un moment dat, conduceam un colectiv de oameni. eram şefă de o zi. mă apropiasem de nişte fete nervoase. nu m-au văzut. una mă înjura cu foc, deşi nu mă cunoştea, nu îi adresasem niciun cuvânt încă. când a ridicat ochii şi m-a văzut, s-a înroşit, dar a rămas băţoasă, nu s-a scuzat, a preferat să mă sfideze. am coborât în birou, am sunat-o că o aştept să stăm de vorbă. venise pregătită să fie sancţionată sau măcar săpunită. eu am întrebat-o sincer, cu blândeţe şi fără pic de ironie, cu ce am greşit deja să mă înjure, să-mi spună că nu vreau [...]

De | 2017-08-21T11:31:28+00:00 21 octombrie, 2013|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |34 Comentarii