Arhivă lunară: martie 2013

punct

sunt dimineţi cînd mă trezesc înfăşurată în soare. primăvara, care a aşteptat pe terasă, ascunsă în ghiveciul cu lavandă uscată, îmi izbucneşte brusc. mi se aşază în talpă şi apoi în spatele genunchiului drept, cum stau tăvălită în pat. ca sărutul tău. şi o să le calc în converşii moi. în alte dimineţi, leneşe, visavis, în pădurile care se îmbină ca un pubis de fată mare, ploaia se curge şuvoaie, umplându-mă de sunete. ca o caramea care se topeşte deodată în gură. mira, cae la primavera en tus brazos. ca în seara aia, în port în Barcelona, când eu abia puteam respira, abia puteam respira, şi la masa de lângă două femei catalane se despărţeau. eu mă sufocam şi ele se priveau, nu îşi spuneau nimic. puteam ghici care din ele e cea care a decis să se oprească. cealaltă îşi turna vin, doar. tăcea. din cînd în cînd o strîngea spasmodic de mână pe cea care a decis să plece. ce e mai trist decît două femei care se iubesc şi se despart? spune-mi. abia pot să respir şi acum.   *acest text face partte din volumul O să mă știi de undeva

De | 2017-08-16T16:03:42+00:00 18 martie, 2013|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |7 Comentarii

the world is not enough (but it is such a perfect place to start, my love)

mă gîndesc că nimic nu e de ajuns. lumea nu e de ajuns, viaţa asta nu îmi e de ajuns. stăteam uimite cu aia mică şi ne uitam la patinatoarele alea superbe şi graţioase şi simţeam un impuls nebunesc să îmi pun nişte patine în picioare şi să nu mă ridic de pe gheaţa aia pînă nu voi patina aşa. şi totuşi, în viaţa asta nu voi ajunge să fac vreo piruetă pe gheaţă. nu voi ajunge să dansez tango aşa cum îmi doresc – ultima oară cînd am fost la dansuri a trebuit să renunţ fiindcă eram singura fără partener şi nu aveam cu cine dansa. nu voi ajunge să fiu antropolog, să străbat mările, să fiu înotătoare de competiţie, alpinistă, să ajung în toare oraşele în care vreau să ajung, pe toate plajele, pe toţi munţii. mi-s prea mici lumea asta, viaţa asta, mi-ar trebui cîteva zeci. să fiu tot, să simt tot, să mă purific îndeajuns. şi pe tine, uite, te-am cunoscut prea tîrziu, prea imposibil, mi-ar trebui încă o viaţă, să te ştiu de la grădi, uneori mi se pare că sunt atît de bătrînă şi e atît de tîrziu şi nimic nu e de ajuns. [...]

De | 2017-08-16T16:04:32+00:00 16 martie, 2013|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |5 Comentarii

uneori,

când maşina alunecă pe şosea şi soarele ţi se aşază pe faţă prin parbriz ca o mîngîiere din vîrful degetelor, atunci poţi crede că pleci oriunde. eşti instalat confortabil în scaun, peisajul se derulează cu repeziciune, drumul se întinde în faţă, ţi se aşază sub pneuri cuminte, să îl calci,  nu există destinaţie, doar călătoria. atunci îmi place să cred că mă voi opri doar acolo unde drumul sfîrşeşte în ape. şi acolo, pe mal, mă aşteaptă liniştea, înfăşurată în văluri albe şi moi.

De | 2017-08-16T16:04:50+00:00 14 martie, 2013|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |0 Comentarii